Nebunul de alb ce captureaza regina alba pentru vesnicie

Cand ascult melodia asta simt o pace si o bucurie enorma. Imi aminteste de Costinesti anul asta, de liniste, de lipsa de stres, de luat lucrurile asa cum vin fara sa analizezi nimic, de lipsa de ganduri ce imi provoaca doar tristete, de rasete tampe, de simplitate, de momente frumoase, de pansamente pentru suflet, de naturalete, de bucuria uitarii, de pur si simplu prietenie (chiar daca eronat pare altceva) si being there just at the right time... de Giulan :)



Desi trebuie sa recunosc ca eu am ascult prima oara melodia cantata de Alex (bossu proteticii) si ca mie varianta lui mi se pare mult mai faina - are incarcatura emotionala, ce mai :)))



VErsuri de aici:

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna
De cand ma simt tot mai bogat de tine
Imi stau pe tample soarele si luna
Acum e cel mai rau si cel mai bine

Si uite n-are cine sa ne-ajute
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale

Refren x 2:
Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru o vesnicie

Prin gari descreierate accidente
Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca sa te apropii si sa te sperii

Jur imprejur privelisti aberante
Copii fragili ducand parintii-n spate
Patrund cu sanii gri de os pe pante
Si albastrosi venind spre zari uscate

Refren:x2

Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii
In podul palmei daca iau nisipul
Simt un inel jucandu-se de-a mirii

Te-aud in batalii din vreme-n vreme
Ostasii garzii tale ti se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chip slavon si nume de regina

Refren : x2